‘When all is lost’

Am văzut un film prin toamnă, se chema ‘All is Lost’. Zdruncinător la vremea respectivă, prima oară când mintea, emoțiile și corpul meu întâlneau un astfel de concept de film. 1 ora 46 de minute și doar două replici pe care singurul personaj le spune – în rest imagini, mișcări, sunete de alt fel. Cel care a compus coloana sonoră a spus așa despre experiența lui cu filmul: “This project was a dream—an open space to play in but also space to listen to the elements—wind, water, rain, sun, are the story’s other characters to me. I knew I had quite a task ahead of me: to at once allow the elements to sing and to give Redford a voice with which to, once in a while, respond.”

Pe scurt, mi se regla respirația după cursul filmului. Un fel de respect de a nu face vreo mișcare buscă, să nu stric ceva.

Așa cum îl văd eu, finalul oferă spațiu ideii că totul e de fapt doar o aruncare de monedă. Exact atât face diferența între un deznodământ sau altul. Și cumva așa am plecat din film, acceptând finalul care i-a fost dat, dar simțind că putea la fel de bine să se termine și altfel, și că ar fi avut la fel de mult sens.

Am închis filmul și mi-a răsărit un gând pe undeva prin minte: ‘When all is lost, what’s left is everything’.

Am căutat pe net, mi se părea că trebuie să existe zicerea asta pe undeva, suna familiar. Dar nu e nicăieri. Sună cel mai probabil ori a truism, ori a aiureală pură. Dar mie-mi place pentru că lasa loc pentru ce perspectivă vrea fiecare să-i dea. Ori de final implacabil, ori de speranță, sens, renaștere, continuitate, ori de toate astea, ori de niciuna. Pentru mine e doar despre acceptarea monedei ăleia care se învârte prin aer, și care va cădea într-un fel pe care nu-l putem controla, și față de care nu avem așteptări, nici zbateri interioare. Suntem acolo doar să îi fim martori. Și atât.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Scroll UpScroll Up